- a face de două parale
- v. \a face de două parale pe cineva cu ou şi cu oţet .
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a face de două parale
Look at other dictionaries:
para — PARA1 Element de compunere care înseamnă: a) foarte , tare , puternic şi serveşte la formarea unor adjective şi a unor substantive; b) (depr.) mult , prea numeros şi serveşte la formarea unor substantive folosite la plural. – Din ngr. pará, fr.… … Dicționar Român
dârvală — DÂRVÁLĂ, dârvale, s.f. (pop.) Muncă grea şi istovitoare; corvoadă. ♢ loc. adj. De dârvală = a) (despre oameni) care îndeplineşte muncile fizice cele mai grele, mai neplăcute; b) (despre haine, îmbrăcăminte) care se poartă la lucru, care poate fi… … Dicționar Român
doi — DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu şi trei şi indicat matematic prin cifrele 2 şi II. ♢ (Adjectival) Vine cu doi prieteni. ♢ loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi paşi =… … Dicționar Român
mascara — MASCARÁ, mascarale, s.f. (înv.) Bufon, paiaţă, măscărici; p.ext. om neserios, puşlama. 2. (pop.) Batjocură, ocară. ♢ expr. A face (pe cineva) de mascara = a) a face (pe cineva) de râs, de ruşine; b) a certa cu asprime, a mustra cu severitate, a… … Dicționar Român
piele — PIÉLE, piei, s.f. 1. Ţesut conjunctiv epitelial care acoperă întreaga suprafaţă a corpului animalelor vertebrate şi a celor mai multe dintre nevertebrate; spec. epiderma omului. ♢ loc. adj. şi adv. În (sau cu) pielea goală = complet dezbrăcat;… … Dicționar Român
plăti — PLĂTÍ, plătesc, vb. IV. 1. tranz. A achita contravaloarea (în bani sau în natură) a unui bun obţinut sau cumpărat, a unei consumaţii etc. ♢ expr. A plăti cu capul (sau cu viaţa etc.) = a fi omorât pentru o greşeală, o îndrăzneală, o faptă… … Dicționar Român
oaie — OÁIE, oi, s.f. 1. Animal domestic rumegător, crescut pentru lână, lapte şi carne; spec. femela acestei specii (Ovis aries). ♢ expr. Ca oile = cu grămada, grămadă; în dezordine. A umbla să iei (sau să scoţi) două piei de pe o oaie = a urmări un… … Dicționar Român
rupe — RÚPE, rup, vb. III. 1. tranz. A distruge continuitatea unui material solid sub acţiunea unor solicitări mecanice; a despărţi (intenţionat) un obiect în două sau în mai multe bucăţi. ♢ expr. A rupe (sau refl.) a i se rupe (cuiva) inima (sau… … Dicționar Român
